Birmaneza

Pisica birmaneza este originara din Myanmar (fosta Birmania). Are blana de culoare alba sau crem, cu pete inchise la culoare, iar labutele sunt de culoare alba. Se aseamana foarte mult cu pisicile siameze. Pisicile birmaneze au parul semi-lung si ochii albastrii. Birmanezele sunt foarte sociabile, aflandu-se mereu alaturi de oameni, fiind o buna companie pentru acestia, mai ales din cauza firii lor maleabile. Din ce in ce mai multe povestiri cu privire la originea Birmanezei pretind ca aceasta s-ar fi dezvoltat in Franta. In 1919, o pereche de pisici birmaneze achizitionate de miliardarul Cornelius Vanderbilt au fost aduse in Franta din templul de la Lao-Tsun. Rasa este inscrisa in Cartea de Origini Franceza inca din 1925 Birmaneza este o pisica de talie medie, musculoasa, cu o constitutie mediolina, bine porportionata si cu parul semilung. Masculii sunt mai masivi decat femelele. Capul este rotund, cu barbia bine conturata si evidentiata, botul rotund, catifelat si maxilare puternice. Ochii mari, rotunji, dispusi usor oblic si bine distantati sunt intotdeauna de culoarea safirului. Urechile, nici prea lungi, nici prea scurte sunt dispuse distantat si usor oblic in fata. Lungimea corpului este aproximativ egala cu inaltimea. Toracele este lat si adanc. Picioarele sunt lungi, robuste, musculoase, cu labele de culoare alba. Coada este de lungime medie, stufoasa. Blana este de lungime medie spre lunga, matasoasa, neteda, cu un desen characteristic, este de culoare bej crem sau albastruie aproape in totalitate, cu exceptia extremitatilor (urechi, nas, coada, extremitatile picioarelor) care sunt ciocolatiu inchis. Parul de culoare inchisa de la nivelul fetei formeaza o "masca". Initial, la nastere si in primele saptamani de viata, diferenta dintre cele doua nuante este putin sesizabila. Pe masura ce pisica inainteaza in varsta, diferenta devine din ce in ce mai pregnanta. Parul de la nivelul fetei este un pic mai scurt, in timp ce cel de la nivelul gatului este mai lung si mai des formand un guler. Una dintre caracteristicile rasei sunt labele de culoare alb imaculat. Conform standardului, culoarea alba trebuie sa se termine cu o linie dreapta sau dantelata, simetrica, situata sub articulatia carpo-metacarpiana, respectiv, sub cea tarso-metatarsiana sau sub pernita metacarpiana, respectiv, metatarsiana.

Greutatea corporala a birmanezei, in medie, este de 4,5-8 kg. Birmanezele sunt afectuoase, devotate si extrem de curioase. Fiind foarte sociabila, Birmanezele adora compania oamenilor si nu le prea place sa stea mult singure. Extraordinar de telepatica cu persoana cu care-si stabileste o legatura mai puternica, Birmaneza va sti intotdeauna cand sunteti veseli sau tristi si se va comporta ca atare. Nu este prea galagioasa, mieunand mai prelung numai cand "are ceva de spus" In general, sunt putin active in casa. Pisoii sunt mai jucausi, in timp ce masculii sunt mai sedentari, "activandu-se" in perioadele de calduri ale femelei. Le place sa fie alintate si rasfatate. Daca va doriti o pisica care nu este agresiva, adora sa stea in compania oamenilor si este foarte linistita, ar trebui sa va ganditi sa achizitionati o Birmaneza. In plus, daca v-ar placea o pisica cu parul lung, dar nu va doriti sa va pierdeti prea mult timp ingrijindu-i blana, ca in cazul unei Persane, Birmaneza este o alegere buna. Este toleranta cu alte animalute de casa si cu copiii. Convietuirea va fi mai buna in cazul in care pisoiul de Birmaneza este adoptat in jurul varstei de 5-6 luni, deoarece, pisoii de varste mai mici sunt mai speriosi.Pisica birmaneza este delicata, afectuoasa, are o fire jucausa, isi alege de obicei un stapan de care se ataseaza cu devotament. Solicita multa preocupare ca sa se simta bine, deoarece poate fi surprinzator de incapatata in realizarea scopului, cu toate ca este recunoscuta pentru firea ei buna. in astfel de cazuri nici un fel de manevra nu duce la rezultat. Pisica birmaneza nu este ideala pe langa copii tocmai pentru firea ei buna, rabda mangaierile ,si cele mai salbatice forme ale jocurilor, dar mai tarziu, in urma torturilor exagerate devine agresiva. Pisicilor birmaneze le place caldura, se simt bine la 22-24 °C, dar nu le este teama nici de frig, deseori isi cer voie in gradina pentru cate o scurta plimbare sub 0°C. Structura matasoasa si moale a blanii pisicii birmaneze se deosebeste de a celorlalte. Nu se scamoseaza deloc, doar iarna se formeaza smocuri la inaltimea umarului. Echipamentul necesar ingrijirii a blanii este simplu: un pieptene si o perie cu fie mai putin dure. Birmanezei ii place pieptanatul. Nu trebuie spalata si pudrata, numai in vederea expozitiei. in astfel de situatie, trebuie imbaiata cu trei zile inainte (blana are nevoie de timp sa-si recastige tinuta) sau pudrata cu pudra Johnson sau Euformal. Pudra se scoate cu peria cu multa precautie ca mai ales pe partile mai intunecate sa nu ramana nici un strop.Unele pisici birmaneze au un aspect cu totul deosebit prin coada deasa aidoma celei de veverita. Dupa implinirea a 7-8 ani blana imbraca nuante mai inchise. Hormonii (de ex. in timpul gestatiei) si diferitele medicamente pot exercita influente neplacute si de durata asupra coloritului mastii. Se adapteaza usor la viata de apartament, dar i-ar placea si viata la curte, unde s-ar putea juca in voie si s-ar catara in copaci. Birmaneza este o pisica medium activa in interiorul caminului, preferand sa lancezeasca pe canapea si sa se toaleteze. Sunt pisici extrem de curate, astfel ca in momentul in care nu se mai ingrijesc inseamna ca exista o problema reala. Unele exemplare au tendinta de a va urma ca o umbra in momentul in care ajungeti acasa. Pot dezvolta legaturi puternice cu o anumita persoana, de care se va atasa si in care va avea incredere oarba.

Masculii se maturizeaza la diferite varste, fiind apti pentru inperechere la varsta de 12-24 luni. Femelele sunt foarte materne, dand nastere, in medie, la 3-5 pisoi/fatare. Birmaneza este o rasa tardiva, care se dezvolta lent. Pisoii se nasc deschisi la culoare. Pana la varsta de 18 luni o Birmaneza se maturizeaza, dar este posibil sa nu atinga dezvoltarea corporala maxima pana in al treilea an de viata. Birmaneza este, per ansamblu, o pisica robusta, rezistenta si sanatoasa cu putine probleme de ordin medical. Ca si sensibilitati, se pare ca birmaneza este predispusa afectiunilor cavitatii orale (gingivite, tartru dentar), afectiunilor oculare, sindromului vestibular, insuficientei renale si cardiopatiei hipertrofice. Sindromul Wobbler este o afectiune mostenita, care determina un mers clatinat si tremuraturi la pisoii. Aceasta maladie se poate rezolva spontan in jurul varstei de 8-10 saptamani. Birmanezele sunt sensibile la anestezice. Ca idee generala, orice animalut de companie care a trecut de varsta de 7-8 ani, ar trebuie dus la medicul veterinar pentru un control de rutina si pentru un set de investigatii (ecografie, radiografie, analize de sange) pentru a-i descopri eventualele slabiciuni si pentru a incerca remedierea acestora din timp. Asta daca nu obisnuiti sa mergeti o data la 6 luni, asa cum ar trebui sau de fiecare data cand observati modificari deosebite in starea de sanatate a animalutului dumneavoastra. Speranta medie de viata a birmanezei este de 10-14 ani, unele exemplare fiind mai longevive si putand trai peste 15 ani.